Log Out

Distribuie!

Elemente dăunătoare ce țin de redundanță și clișeistică ma îndeamnă să încep acest articol prin a spune că noi, ca indivizi, trăim, actualmente, în două lumi. Clare și extrem de bine delimitate. Lumea reală și lumea virtuală. Și cum două lucruri care se referă la acealași concept au predispoziția de a fi comparate trasand paralele, asta voi încerca să fac și eu în cateva din randurile care urmează. Să compar cele două lumi.

La fel cum, în lumea reală, buletinul îți este indispensabil pentru că este cartea ta de identitate în societate, în lumea virtuală, username-ul (numele de utilizator) și password-ul (parola) țin locul seriei și numărului de buletin, respectiv codului numeric personal. Pînă aici, totul normal, nimic de speriat. Diferența apare atunci cand, în lumea virtuală, pe rețelele de socializare, iți divulgi, voluntar sau involuntar, părinții, copiii, bunicii, cei mai buni prieteni dar și dușmanii, opțiunile politice, mîncarea și restaurantul preferat, culoarea ochilor sau a părului și alte asemenea. Cu o astfel de abundență de informații oferite, practic, pe tavă și datorită sau din cauza dorinței lui Tim Barners Lee, cel care a inventat World Wide Web-ul zilelor noastre, ca Internetul să fie „pentru toți”, tu, ca entitate ce se învarte prin peisajul „social media”, devii expus și posibil subiect al manipulării din mediul online.

Despre problema reglementării datelor utilizatorilor din mediul online sau, mai precis, a protecției acestor date, s-a discutat de ani buni la nivelul Uniunii Europene, însă nimic concret în sensul stabilirii unor sancțiuni drastice pentru infracțiunea de divulgare a datelor personale. Timpul a trecut și, odată cu el, s-au petrecut cateva schimbări majore în geopolitica mondială. Donald Trump a devenit, surprinzător, președintele Statelor Unite ale Americii și, implicit, cel mai puternic om al planetei. În Europa, una dintre cele mai mari forțe ale Bătrânului Continent, Marea Britanie, urmează să execute procedura de ieșire din Uniunea Europeană, ca rezultat al votului cetățenilor săi în urma referendumului „Brexit”. Din ce în ce mai multe partide politice și ideologii eurosceptice îmbracă în suspiciuni și știri false alegerile politice din multe țări de pe glob. Toate aceste rezultate, catalogate ca fiind cel puțin surprinzătoare, au la bază decizii umane luate, in majoritate, după un anumit comportament în mediul online. Cum pot fi oamenii influențați spre o anumită decizie în mediul online? Prin livrarea de materiale și informații ce se mulează pe modul lor de a naviga pe internet. Cum îți poate livra social media astfel de materiale? Avand acces la datele tale personale pe care, inconștient sau, de ce nu, conștient, chiar ei i le oferă cu fiecare ocazie sau, mai precis, cu fiecare joc sau „aplicație revoluționară” pe care Facebook, principalul jucător al pieței de socializare din România, o lansează la un anumit interval de timp. Și totul ia amploare și devine viral. „Cu ce celebru actor de la Hollywood semeni?”, „Vezi cum vei arăta la bătranețe!” sau „Ce personaj din Game of Thrones ești?” sunt doar cîteva din „momelile manipulative” ale social media, la care ne conectăm, adesea, cu contul de facebook, oferind, practic, datele noastre personale unui server necunoscut.

Urmand traseul conturat, în termeni largi, de mine mai sus, diverse companii specializate în analiza datelor au reușit să influențeze masiv rezultatele ultimelor evenimente majore din geopolitica mondială. Una dintre aceste companii, Cambridge Analytics, a dat naștere, în luna martie a acestui an, unui scandal de proporții ce avea în vedere scurgerea uriașă de date pe care Facebook le-a pus-o, fără tăgadă, la dispoziție. Mai precis, Cambridge Analytics a obținut datele a peste 50 de milioane de utilizatori Facebook de la cercetătorul moldovean, Aleksandr Kogan, care, între anii 2007 și 2015, sub pretextul completării unui chestionar pentru o cercetare academică, a obținut nu doar datele celor care au completat acest chestionar, ci și datele prietenilor acestora din lista Facebook. Folosind aceste rezultate, Cambridge Analytics, compania ce a oferit consultanță atat în campania lui Donald Trump în Statele Unite, cat și taberei pro Brexit din Marea Britanie, a reușit, vrem nu vrem, să schimbe, pană la urmă, cursul istoriei.

După izbucnirea acestui scandal, fondatorul Facebook, Mark Zuckerberg, a fost somat public să prezinte protocolul de protecție a datelor personale oferit de Facebook și circumstanțele în care o asemenea scrugere de date s-a putut întîmpla.

Consider, însă, că problema datelor din mediul online și a legiferării activității virtuale va rămane un subiect tabu. Ambele tabere, pro sau contra stabilirii unei legislații online, avand argumente clare și cu greutate. Vin însă cu o întrebare. În condițiile în care Internetul nu mai este de mult doar acel spațiu de entertainment nevinovat, ci principala sursă de documentare a omenirii, spre binele civic al ei, nu credeți că un set simplu de restricții clare ar fi de folos?

sursa: laboratormedia.wordpress.com

  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.