Fibromul uterin

Fibromul uterin

Distribuie daca ti-a placut!

Creşterea volumului uterin ca rezultat al dezvoltării leiomiomului este o situaţie frecventă în practica ginecologică.

Se estimează că peste 20 – 30% dintre femeile cu vârsta >30 de ani prezintă un miom sau un fibrom uterin (fibromiom), deşi majoritatea nu prezintă acuze sau semne evidente şi nu necesită terapie.

De asemenea, trebuie menţionat că fibro-leiomiomul reprezintă afecţiunea genitală care impune efectuarea celui mai mare număr de intervenţii ginecologice conservative (chiuretajul uterin, histeroscopia şi/sau miomectomia).

Histologic, aceste tumori iau naştere din fibra musculară netedă şi variază enorm în dimensiuni (de la mărimi microscopice la tumori care pot cântări chiar 30-40 Kg).

Aceste tumori pot fi unice sau multiple, fiind învelite într-o pseudocapsulă, rezultată din comprimarea fibrelor musculare. Pot fi localizate la nivelul colului sau al corpului uterin.

Localizarea tumorii influenţează considerabil validarea unei anumite simptomatologii. Atunci când fibromul devine simptomatic, cele mai frecvente manifestări clinice sunt:

a) durerea, inclusiv dismenoreea secundară;

b) sângerarea, în special menoragia: creşterea cantităţii şi a duratei fluxului;

c) simptomatologia de compresiune, condiţionată direct de dimensiunea şi numărul tumorilor, care pot umple pelvisul; traducându-se prin compresia exercitată asupra vezicii urinare, rectului sau a planşeului pelvi-perineal.

Fibromul subseros poate deveni pediculat, iar fibromul submucos se poate proiecta în cavitatea uterină şi poate forma un polip fibros.

Dezvoltarea interstiţială şi intramurală pot duce la dezvoltarea uniformă a uterului, dar pot cauza şi o distensie neregulată sau nodulară a uterului.

Tumorile subseroase mari adesea aderă la epiplon şi generează un sindrom aderenţial.

Fibromiomul pediculat se poate separa de uter şi poate forma un fibrom parazit la distanţă.

Facebook Comments
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns