Dizabilitate și ordonanța care integrează…!

Dizabilitate și ordonanța care integrează…!

Distribuie daca ti-a placut!

Dizabilitate, schizofrenie, handicap din cele mai vechi timpuri, atitudinea față de bolnavul psihic a fost una de indepărtare față de comunitate, afecțiunile psihice generând o temere față de bizar. Drumul istoric pe care conceptul de nebunie sau boală mintală îl strabate este influentat de nivelul de dezvoltare a unei culturi.

În evul mediu, mulți dintre cei cu afecțiuni psihice erau arși pe rug ca posedați; azi, în România, sunt asistați social cei mai mulți dintre ei, puțini integrați și,unii, cerșetori. În jurul anului 1960,în Italia a apărut mișcarea numită antipsihiatrie. Liderii acestei mișcări au susținut că maladia psihică nu este propriu-zis o boala, ci o reflexie negativa a unui fenomen social. Fără îndoială, s-a exagerat mult prin subestimarea influenței factorului bio-chimic. Principalul efect pozitiv pe care l-a produs antipsihiatria a fost accentuarea ideii că bolnavul psihic trebuie privit ca un individ cu drepturi egale cu ceilalți membrii ai societații. Acesta a fost un prim pas către integrarea socială. Responsabilitatea socială nu îl împovăreaza pe cel cu un diagnostic psihic ci îi stimulează capacitățile psihice – susțin, astăzi, cercetări fundamentate statistic.

Schizofrenia înseamnă halucinații, deliruri, gândire și vorbire dezorganizată, deformare a realității. Tulburarea afectivă bipolară este o denivelare afectivă, frumos descrisă de profesorul Aurel Romilă: ‘tulburarea bipolară este ca un ceas dereglat, înainte sau în urmă, din când în când’.

Ambele sunt niște afecțiuni cu o cauzalitate multifactorială. Nu se poate vorbi de o vindecare a lor, ci de un control foarte eficient cu ajutorul unui tratament medicamentos de ultimă generație.

Ambele se declanșează între 16 și 25 de ani, mai rar în jurul vârstei de 30 de ani. Și odată declanșate se pierd anumite roluri anterioare, de coleg, de angajat și, chiar, de angajator și antreprenor și se capătă rolul de pacient. Și odată cu acest ultim rol intervine vulnerabilitatea socială.

În articolul de față vrem să vedem cum are grijă statul roman de această vulnerabilitate socială a dizabilitatului. Dizabilitatul nu este altul decât persoana cu handicap a cărui protecție o asigură dispozițiile legii 448/2006. Legea românească a rămas în urmă și nu a parcurs traseul de la “persoană cu handicap” la “persoană cu dizabilități/persoană dizabilitată”, ca un atribut al relației individ-mediu social.

Termenul de handicap este unul ofensator care contribuie la menținerea prejudecăților. El este menit a fi inlocuit cu cel de dizabilitate. Modelul social al dizabilitații, promovat de Uniunea Europeana, pune accentul pe mediul neadaptat nevoilor persoanelor cu deficient. Relația dintre cei doi termeni este de cauză-efect, nu de sinonimie, o persoană care prezintă o dizabilitate de orice tip se confruntă cu un handicap în momentul în care intervine percepția socială asupra situației sale.

În România, multe persoane cu dizabilități fizice, dar și psihice, își găseau un loc de muncă în unități protejate, principala entitate a economiei sociale, care avea în componență, 30% din personal, persoane cu dizabilități. Vorbim la timpul trecut pentru că inspirata ordonanță 60/2017 desfințează indirect instituția unității protejate în România.

Executivul susține că multe unități protejate existau doar in acte și că, de fapt, persoana cu handicap nu exercita o activitate la locul de muncă. În mod evident, o asemenea problemă se cere a fi rezolvată cu instrumente de control – existente! – si nu prin modificări legislative. Articolul 78 din legea 448/2006 prevedea că persoanele juridice care au cel puțin 50 de angajați, dacă nu angajează persoane cu handicap într-un procent de 4% din numărul total de angajați, puteau opta pentru achiziționarea de produse realizate de UP-uri sau plăteau lunar către buget o sumă reprezentănd 50% din salariul de baza minim brut inmulțit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu handicap.

Ordonanța despre care vorbim elimină posibilitatea persoanelor juridice de a opta pentru achiziționarea de produse de la UP-uri , dar majorează contribuția datorată statului de către persoanele juridice de la 50 la suta la 100 la suta.

UP-urilor li s-a desființat, prin acest act normativ, piața de desfacere, ceea ce lasă angajații acestora fără surse de venit. Și astfel ordonanța ministrului Olguța Vasilescu aruncă din nou persoane cu dizabilități într-o economie fără suflet.

Economia sociala este sabotată în România de către partidul aflat la putere care se declară partid de sorginte social-democrată. Legea economiei sociale, apărută în România abia în 2015, este lovită chiar în principiile ei de bază. Pe langă persoane cu dizabilitați severe, care nu pot lucra pe piața convențională, își pierd locul de muncă și alte persoane care lucrau în structurile UP-urilor.

Pentru nevoia de bani la buget, Guvernul a adoptat o ordonanță cu caracter vădit neconstituțional. Modificările aduse art 78 din legea 448/2006 încalcă art 50 din Constituție care prevede o protecție specială persoanelor cu handicap. Unde este caracterul de urgență al ordonanței? Se încalcă si articolul 115 al Constituției care prevede adoptarea de asemenea acte ale executivului în situații extraordinare.

Societatea civilă a avansat propuneri de modificare a legii care au fost ignorate de executiv. Amintesc aici doar două dintre ele. Una se referea la introducerea obligativitații reautorizării periodice a unităților protejate (la 3 ani) și controlarea în teren a conformității activității cu cele declarate în documente. A doua ar fi fost crearea unui fel de buget separat din taxa aplicată angajatorilor care nu angajează persoane cu dizabilitați, in vederea finanțării de programe multianuale de integrare pentru asemenea persoane.

Din dorința de a strânge bani la buget, Guvernul nu a luat în calcul că adoptarea ordonanței este o rușine pentru România. Sute sau poate chiar mii de persoane cu dizabilitați fizice ori psihice își pot pierde locurile de muncă, fiind din nou reduse la condiția de “asistați social”, iar unii – nu e nici o exagerare – la cea de cerșetori.

Ca să nu mai spunem că, pe termen lung, cinica ordonanță poate însemna mai puțini bani la buget. Este o guvernare ca în basme, cu miniștri-vrăjitoare care aruncă în calea oamenilor cu dizabilități noi obstacole, parcă pentru a se asigura că aceștia rămân ceea ce, de la înălțimea fotoliilor de demnitari, pot dânșii să înțeleagă: niște handicapați.

Sursa: http://blog.activewatch.ro/antidiscriminare/dizabilitate-si-ordonanta-care-integreaza/

Facebook Comments
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.