Ce-o sa spuna lumea?

Distribuie daca ti-a placut!

Cultura poporului roman, rezumata intr-o propozitie?

Cum poti creste un adult cu tulburari de personalitate?

Spune-i deseori ca tot ce face, face prost, spune-i ca este un nimic fara tine, compara-l cu ceilalti copii. Spune-i ca este un nimic si va ajunge un nimic. Si uneori, spune-i ca il iubesti, ca doar e copilul tau. Transmite-i aceste mesaje incongruente. Cand va deveni adult, cu o personalitate plina de insecuritati agresive, sentimente si complexe de inferioritate, exista foarte multe sanse, sa repete scenariul. Va face la fel cu tine, dar si cu copiii lui. Ca de altfel, atat stie. Asta e scenariul lui. A fost criticat si va sti, al naibii de bine, s-o faca la randul sau.

Adevarul despre critica?

Cel mai mare critic al tau? E cel ce traieste intre cele doua urechi ale tale. Nu e vecinul, nici mama. Doar tu. Bagajul din copilarie, se metamorfizeaza la „maturitate” intr-unul din cele mai distructive programe mentale. Doar ca, acum esti adult, si se presupune ca ai un discernamant si o responsabilitate fata de tine. Frica despre a fi penibil, despre a-ti fi rusine este unul din cele mai puternice obstacole, in calea unei vieti de calitate. Ce ignoram cu totii, este urmatorul aspect: ca oricat si oricum vom face, cineva se va gasi. pentru a ne critica personalitatea, comportamentul, alegerile, viata, parintii, copiii, sotul/sotia. La final de zi, in patul tau, ramai tu cu tine. Si cu o imensaaaa cantitate de energie consumata inutil: sa demonstrezi ca esti cineva…pentru cineva care la randul lui vrea sa demonstreze ca este cineva.

Adevarul despre cel care critica?

Daca ai peste 30 de ani, ar trebui sa stii, ca nu exista un adevar absolut. Si ca totul in lumea noastra, cu legile fizice pe care le cunoastem in acest moment, totul tine de perceptie. Adevarul este doar o perceptie. Fiecare va interactiona si te va descrie, in functie de propriile valori si repere.

Simultan, critica va ajuta egoul celui care o efectueaza sa se pozitioneze pe o treapta superiora, celui criticat. 

Pentru ca atunci cand critici, se presupune ca stii mai bine. Ca detii deja, niste informatii, pe care, eu cel criticat nu le detin. In concluzie, tu cel care ma critici, te vei simti mai bine, prin simplu fapt ca o faci.

Te simti mai bun, mai grozav. Superior. E hilar, caci de fapt nu esti. 

Daca ai fi, nu ai simti nevoia sa crtici. Daca ai fi, ai sti deja. Si, mai mult decat atat, nu ai avea nevoie de confirmarea exteriorului.

Care este scopul celui care critica?

Scopul celui care critica, este unul manipulativ, bineinteles.  Judecandu-te, iti spun unde gresesti, dar iti arat si calea mai buna de urmat.

Deci, obtin ceea ce eu im doresc, fara a tine cont daca dorinta mea, ti se potriveste si tie. Manipularea o gasim peste tot. De la micro (copilul cu parintele sau) la macro (guvernul cu poporul).

Manipularea, ca si concept nu este unul negativ, dar o putem evalua, in functie de scopul acesteia.

Face manipularea un bine? Cui? Mie? Tie? Amandorura?

Ce spune lumea?

Este importanta reputatia mea. Cine spune: mie nu-mi pasa de ce spun ceilalti, este un maaaaare ipocrit. Ba ii pasa.

De fapt..cu cat o spune mai mult, cu atat ii pasa mai mult.

Insa daca e sa aleg intre linistea mintii mele si reputatia mea, aleg linistea. 

Atat cat pot, desigur, E un sentiment atat de pretios, si doar cand nu mai ai acces la el, inveti despre el.

De importanta lui, in viata ta.

In concluzie:

Ce-o sa spuna lumea? Multe. Si diverse.

O singura mentiune: viata ta e una.

Din cand in cand e bine sa ..meditezi la asta!

Sursa Personalitate autentica

Facebook Comments
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.