ABLEFARIE, s. f. / ablepharie, s. f. / ablepharia. [^r. o –priv.; blepharon = pieoapa.} Absenta totala sau partiala a pleoapelor.mai mult…

ABLATIE, s. f. / ablation, s. f. / ablation. \Lat. uhhitio, -onis = separare, indepartare de [a aiiferre = a indeparta} Indepartarea chirurgicala din organism a unui organ sau a unei formatiuni patologice.mai mult…

ABLACTATIE, s. f. / ablactation, s. f. / ablactation [Lat. ahltictfitio, -onis = mfarcare., de. la cib = indepartat de, lar.-tatio, -onis ^ aiaptarc., de la liic, luctis = [apte.] 1) Incetarea secreției de lapte, adica a *lactației. 2) Mai rar *înțărcare.mai mult…

ABIOTROFIE, s. f. / abiotrophie, s. f. / abiotrophy. [Cjr. a -priv., bios = maW trophe = hranili nutrifie..} Proces degenerativ care afecteaza prema.tur structurile histologice, Indeosebi formatiunile nervoase, fara o cauza aparenta. Ex.: a, retinei din *retinita pigmentara.mai mult…

ABIOTIC, adj. / abiotique, adj. / abiotic. [Cjr. a – priv.; bios = viatd.\ Care se opune vietii. Ex.: factor a., mediu a.mai mult…

ABIOGENEZA, s. f. / abiogenese, s. f. / abiogenesis. [^r. n – priv.i bios = vi.af.a; genesis = producere, de [a geniian = fl produce.} Teorie conform careia viata este originara din materia nevie, anorganica. PunctuI culminant al a. a tost teoria generatiei spontane (sec. al XVII-lea), dar adepti aimai mult…

Encefalul este situat în cutia craniană şi în alcătuirea lui intră: trunchiul cerebral, cerebelul, diencefalul şi cele două emisfere cerebrale, foarte dezvoltate la om, acoperind aproape în întregime celelalte părţi constitutive ale encefalului.mai mult…

abát, abătút, a abáte v. tr. (lat. pop. abbatíere, it. abáttere, fr. obattre, sp. abatir pg. abater. V. bat. Fac să-șĭ schimbe drumul sau direcțiunea: a abate un pîrău, (fig.) a abate pe cineva de la răŭ V. refl. Mă dau în lăturĭ, îmi schimb drumu pe la: înturnîndu-se acasă, s’a abătut și pe la noi. Fig. A-ți abate ceva, a-ți cășuna, a-ți veni o dorință subită: ĭ-a abătut să plece. I-amai mult…

roátă (roáte), s. f. – 1. Cerc de lemn sau de metal care se învîrte în jurul unei osii. – 2. Instrument de tortură. – 3. Cerc, gașcă. – 4. Instrument, unealtă asemănătoare cu roata. – 5. Rotație, învîrtire. – 6. Depănătoare, vîrtelniță. – 7. Unealta olarului. – 8.Mașină de filat. – 9. (Trans.) Pînză care face pe măsura mortului și cu care se dă roată sicriului. – Megl. roată. Lat. rǒta(Pușcariu 1470; REW 7387), cf. alb. rotë (Philippide, II, 652), it. routa, prov., port. roda, fr. roue, sp. rueda. Este dubletul lui roată, s. f. (companie), din pol. rota ‹ germ. Rotte (Cihac, II, 315), cf. mag. róta, rus. rota (der. din rusă nu este posibilă, fiind cuvînt din sec. XVII, cf. Sanzewitschmai mult…

ABERANT, adj. / aberrant, -e, adj. / aberrant. [Lot. aberrare = a se rdtafi, a se. abate., de, la ah = inde.pa.rtat de., errare = a devia.] Care se abate de la normal prin aspect, structura sau localizare. Termenul se utilizeaza Indeosebi cu referire la traiectele anormale ale vaselor sanguinemai mult…